Carentele sistemului defensiv...

Urasc sa disput ultimul meci al etapei luni seara. Deplasare, teren inadecvat, 8 martie, nocturna. Abordez astfel de situatii defensiv, cu ajutorul sistemului dezvoltat in anii intregi de antrenamente, un sistem rodat prin care am obtinut multe victorii si am adunat puncte importante in clasament. Intotdeauna incep astfel de meciuri in defensiva, prin raceala, indiferenta, aroganta si superficialitate, in linia mediana folosesc intotdeauana mintea, secondata de inima, faza ofensiva bazandu-se doar pe contraatacuri ale ochilor si zambetelor. Luni seara pot spune ca am jucat la scor egal si dupa prima repriza imi iesise. Cele 4 atribute ale liniei defensive au functionat, si in pauza dintre reprize am fost sfatuit de catre simturi sa continui in acelasi mod. Dar ceva s-a schimbat!...Deznodamantul, cred ca il anticipati! A doua repriza a fost un fiasco total. Adversarul m-a invins cu armele mele, plusand printr-o disciplina de fier.

Pentru ca nu exista noi, exista ea. Pentru ca in locul numerelor mari, prefera cifrele. Pentru ca in locul parcursului glorios prefera pasul sigur si acoperit. A jucat pana acum pentru ea si nu stiu daca a invatat toata materia din bibliografie sau doar pe cea care-i asigura imunitatea dar i-a iesit. Defensiva mea a fost depasita, mintea a prins o zi slaba, inima s-a simtit nevoita sa preia initiativa iar in atac ochii si zambetele au palit in fata frumusetii naturale a ochilor ei de copil. M-a invins fara posesie, fara faze fixe, fara presing, fara risc, fara inima...

Acum plec in cantonament, la munte, sa-mi limpezesc mintea si sa-mi pun ordine in ideile tactice. Dar voi reveni! Macar returul sa-l castig :)

Spring wind...

Se tot ruga de mine de cateva zile sa ascult piesa.Nu ma intelegeti gresit, imi place foarte mult ceea ce compune dar piesele il reprezinta pe el, nu pe mine si de aceea nu eram suficient de curios incat sa abandonez sticla de whiskey si sa dau frau liber degetelor pe tastatura laptop-ului pentru a accesa blog-ul sau. Dupa lungi negocieri cu propria-mi persoana, timp in care priveam cand la batranul "Jack" cand la "HP-ul" de pe masuta, exact ca in timpul unei partide de tenis in care, spectator fiind, capul imita miscarea unei pendule asteptand parca deznodamantul, am hotarat sa inchei punctul si sa patrund pe platforma virtuala.

Am ascultat si mi-am dat seama ca ma regasesc perfect in aceste versuri. A fost ca si cum m-a ascultat ani intregi si impresionat de soarta-mi cruda a hotarat sa arunce un curcubeu peste cerul meu mohorat. Este exact povestea mea. Am incercat sa iubesc, poate chiar am reusit la un moment dat, m-am bucurat, am mintit, am fost mintit, am tradat, am fost tradat, am suferit...iar acum m-am intors de unde am plecat...la incercarea de a iubi...dar nu pot...pur si simplu...

Asta ca tot vine 1 mai...

I have been in your mind
And I have seen a lot of pain
And you were close to me sometimes
But mostly you just walked away.

And I, I have been in love with you
But you, you were always in love with him.
I can not say you haven’t tried
I can’t accuse you of anything.

Chorus: Hold me, call me, thrill me, feel me

All of these are left behind

Lie me, fly me, kill me, shred me

Let me find

All that you have sinned.

You chose to fly away from my mind

On this spring wind.

The time of change has come
There is no better time for this.
You’re turning coloured in my mind
I can’t remember our last kiss.

I’ve changed your entry in the phonebook.
I had a million reasons to.
I’ve stoped the search, I’ve stoped to look,
I realized you’re only you.

bzzzzz...bzzzzz...

De vreo trei zile nu inchid un ochi toata noaptea. Am incercat tot felul de trucuri dar degeaba: am dormit singur, am dormit cu o persoana de sex opus, am numarat oi, am baut spirtoase, ca pana la urma sa ajung a ma muta pentru o noapte la un prieten tanjind la cateva ore de somn linistit. Motivul, aparent unul banal este o musca; nu stiu cum dracu supravietuieste in apartamentul in care locuiesc, mai ales acum dupa ce rusii au taiat gazul.

Am forat adanc in analele stiintei si am descoperit ca ar exista doua tipuri de muste: mustele super inteligente si mustele mediocre ( le-as fi catalogat drept "proaste" dar avand in vedere ca in ziua de azi poti fi dat in judecata pentru orice si de catre oricine am ales sa ma abtin de la adresarile tendentioase ). Cica un cuplu vestit de cercetatori din cadrul Universitatii din Lausanne au declarat ca au descoperit o "corelatie negativa intre imbunatatirea capacitatii mentale a mustelor si longevitatea lor". Ma gandeam cat de lipsiti de griji sunt unii oameni de au timp sa se ocupe cu asemenea mizerii stiintifice.

In opinia lor cresterea activitatii neuronala a mustelor slabeste sistemele de suport ale vietii acestor insecte, ducand in final la epuizarea organismului. O parte a mustelor supuse experimentului au fost lasate sa traiasca in mod natural intr-o incapere, in timp ce celelalte muste au fost supuse testelor pavloviene in care au ajuns sa asocieze mirosul si gustul cu diverse tipuri de alimente.Dupa 30-40 de generatii, cercetatorii au reprodus muste care aveau memoria imbunatatita si actionau in instanta, rata cautarii si descoperirii de hrana fiind net superioara mustelor care se dezvoltasera din generatiile asupra carora nu s-a intervenit.

Surpriza a constat in faptul ca mustele super-inteligente nu traiau mai mult de 50-60 de zile, comparativ cu celelalte care atingeu varste de 80-85 de zile, fapt pe care nu il inteleg. Din cercetarile specialistilor reiese ca si mustele inteligente isi procurau hrana, deci in cel mai rau caz acestea ar fi trebuit sa fie ceva mai slabe ca celelalte, poate undeva in pragul subnutritiei dar nicidecum moarte. In concluzie musca din apartamentul meu nu moare, ori pentru ca nu a fost supusa experimentului, ori pentru ca este mult prea proasta.

“Cu alte cuvinte, cu cat mustele devin mai inteligente cu cat traiesc mai putin”, declara dr. Burger...

9 din 9...

Ma uit si nu-mi vine sa cred! 13 septembrie 2008,ultima postare...unde am fost in tot acest timp? Ce s-a intamplat cu mine si cu viata mea? S-a schimbat ceva? Nici eu nu stiu...Am facut atat de multe si totusi nimic. Imi aduc aminte ca scriam in "Olimpiada mea" despre tragedia ce-o traiam, eram conectat la cele noua probe ale Olimpiadei de toamna iar orizontul era intunecat. M-am prezentat la olimpiada ca un sportiv est-european, ce s-a antrenat in conditii neprielnice, pe terenuri vechi, prin sali neincalzite, cu buget redus, ca na, banii de la U.E. nu au mai ajuns si pentru sport [majorarea salariilor bugetarilor mi-a ingropat visul :) ], dar am sperat ca voi castiga prin talent si ambitie. Ce pot sa spun? Am concurat la cele noua probe, zi de zi ma straduiam sa ajung in finala pentru a obtine aurul olimpic, mai furam startul, mai mituiam un arbitru, mai ridicam privirea cateodata catre "Barbos", m-am descurcat, ca doar sunt nascut in Romania. V-am promis ca dupa 1 octombrie voi divulga clasamentul final si medalia aferenta si am sa ma tin de cuvant...Au fost 9 din 9 asa cum v-am promis, dar sentimentul trait a fost departe de ceea ce asteptam eu.

Cand te zbati sa-ti atingi scopul, bucuria de dupa isi pierde din intensitate si realizezi ca ai nevoie de o alta provocare ca sa mergi mai departe...

Singura fata care m-ar face sa insel mereu...e cealalta fata...

Azi m-ai certat, caci eu am plecat, aseara cu o alta fata...Tu m-ai sunat, eu te-am inselat, dar sti iubirea e oarba...Spui "ma doare, nu trece c-o floare, e mult prea rece-n inima mea"...Dar se va-ncalzi c-o raza de soare, sunt al tau, esti a mea, sunt al ei si ma vrea...

Acum voi pleca, ma voi duce la ea, ea stie cum sa ma alinte...Cand voi fi cu ea, va fi doar a mea, iubito stii ca dragostea minte...Imi spui "pleaca si uita-ma, dispari acum din viata mea"...Cu dragostea ta, salveaza-ma, sunt al tau, esti a mea, sunt al ei si ma vrea...

Strange-ma in bratele tale si iarta-ma inca o data...Nu m-alunga, caci eu voi pleca, cu ea, cu cealalta fata...

Ea e cealalta fata...सबीना

Am gasit interesant sa te citesc...

Nu am incredere in oameni, niciodata nu am avut, nici macar in tine nu am incredere, cititorule. Nu sunt un fan al speciei umane, nu sunt sociabil sau tolerant, poate doar rasist, xenofob si antisemit, dar daca voi sunteti diferiti tolerati-ma, nimeni nu e perfect. Imi deschid cu greu sufletul in fata prietenilor, niciodata nu imi deschid sufletul in fata strainilor, cu atat mai putin in fata unei persoane de sex feminin. Nu stiu de ce nutresc aceste sentimente, nici nu stiu de ce scriu acest post. Poate pentru ca acum cateva zile am fost scos din carapacea mea, meticulos confectionata, ferecata cu lacate uriase, ce uneori atarna mult prea greu asupra psihicului meu. Apropos de psihic: imi defineste personalitatea ca unitate comportamentala dotata cu perceptie, intelectivitate dar mult prea putina afectivitate, lucru considerat anormal de specialistii zilelor noastre.

Saptamana aceasta mi s-a intamplat un lucru care m-a facut sa-mi deschid sufletul in fata unei necunoscute.Va aduceti aminte articolul "Olimpiada mea"? Sunt inca in faza de cautare a eroului din mine, a celui care va realiza procentajul maxim, necesar dealtfel continuarii jocului in circumstante propice performantei. Nu o cunosteam, nici acum nu o cunosc, tot ce va pot spune e faptul ca este o cititoare a acestui blog. Intr-o lume in care fiecare persoana isi coaguleaza actiunile in jurul propriului interes, ea a gasit interesant sa ma citeasca, sa intre in contact cu mine si, cine stie, poate chiar sa schimba efectele. Am purtat o discutie amicala, lipsita de ciobanismele vietii mioritice, discutie in urma careia ea a reusit sa ma mobilizeze. La inceput am avut impresia ca asist la o vrajitorie a "barbosului", ca ea a fost trimisa pentru a fi my saviour, dar mi-am adus aminte ca eu si "barbosul" suntem cam certati si nu ar fi facut el asta pentru mine fara sa-i iasa nimic. Pana la urma are si el nevoile lui: renovarea palatului, construirea de noi autostrazi ce duc la poarta raiului, poate chiar o operatie estetica, ca na, doar nu mai e holtei...Oricum puritatea ei apartinea parca altor meleaguri, iar cuvintele ei paseau ca un vals vienez catre procesorul meu prafuit, atingandu-mi simturile cu mici impulsuri electrice ce aveau ca scop resuscitarea eroului si trezirea mintii adormite. Pot spune ca a reusit, iar la final cand ma va intreba: "9 din 9?", sper sa am placerea de-ai spune: "da". Pana atunci: "Iti multumesc draga cititoare!"

Am gasit interesant sa te ascult...

Dreptul la replica...

"Mai crede cineva in iubire?

Tot timpul am vrut sa cred ca "urmatorul" ma va iubi. De ce sunt asa acum? Pentru ca ei au fost asa cu mine tot timpul...numai ca eu, desi nu arat ce simt, nu sunt ipocrita ca altii. Nu mi-e frica de iubire si nu mi-e frica de relatii. Mi-e frica in schimb de oameni, pentru ca oamenii au fost cei care m-au facut sa sufar fara sa le pese vreun pic...dimpotriva, uneori simteam ca le face chiar placere. "Cuvinte? Ce cuvinte am spus eu iubita? Tu chiar crezi tot ce spun? Ce, "te iubesc" inseamna mai mult decat "imi place de tine"? Ah, n-am stiut. Pentru mine asta inseamna."Si apoi, daca incerci cumva sa iti vezi de viata ta, fara resentimente, cu intelepciunea ca "asa a fost sa fie", desi tu ai fi dat orice sa fie mai mult, orgoliul masculin se trezeste si are tupeul sa spuna: ah...m-ai ranit, tu esti ca toate celelalte. Da? Din cate stiu eu noi doi nu mai aveam nicio treaba de cateva saptamani si tot din cate stiu eu TU ai fost cel care a hotarat pentru relatia noastra.Nu are sens...dar fiecare om lasa urme. Sufletul meu a fost calcat in picioare de atatea ori si ma intreb: la ce bun? Si apoi, ca si cum caut disperata o urma de speranta, imi spun: poate va fi urmatorul.Pana acum. Esti ca toti ceilalti...."

In virtutea dreptului la replica, voi publica urmatoarele precizari in legatura cu afirmatiile lipsite de orice temei lansate pe blogul dumneavoastra ( http://www.lucrurinespuse.blogspot.com/ ), referitor la presupusa complicitate dintre gandurile si sentimentele mele apartinand perioadei mentionate mai sus. Ipocrizia ce mi-o imputati isi are geneza in bogata dumneavoastra imaginatie, ce ocupa o pozitie aparte in activitatea de cunoastere. Pe de-o parte, ea vine in continuarea reprezentarii, bazandu-se direct pe memorie, pe de alta parte, ea deviaza traiectoria care merge spre gandire, facand o bucla. Cu alte cuvinte, imaginatia dumneavostra, ce va ofera impulsuri subiectiviste vis-a-vis de cel parat ( eu, netrebnicul, "Zburatorul" ) reprezinta " un depozit de fapte, cu poetul si mincinosul in coproprietate " ( Ambrose Bierce - "Dictionarul diavolului" ).

Resping cu fermitate votul de blam ce mi-l acordati prin simplul argument ca sistemul referential la care va raportati are premise gresite si va ofera coordonate gresite: "urmatorul ma va iubi"; "poate va fi urmatorul" - urmatorul nu va va iubi, si va rog permiteti a-mi exprima umila parere ca nu va avea nici o vina. Ca tot vorbeam de imaginatie, va propun un joc: goliti-va mintea de orice factor subiectiv care v-ar putea influenta; ganditi-va la relatiile trecute si la motivele despartirii...haide, stiu ca poti, ce dracu?...incercati sa eliminati vina celorlalti si sa o asumati pe a dumneavoastra! Si acum va intreb scumpa domnisoara: exista similitudini intre motivele despartirilor?...plus de asta, "urmatorul" este un termen comun, lipsit de implicatii transcendentale.

Este regretabil ca postul dumneavoastra s-a alaturat unei campanii lipsite de un minim de deontologie profesionala, lucru pe care personal il dezavuez si il consider nedemn pentru un blogger responsabil...

Cand mingea iti este ridicata la fileu, nu ai nevoie de o detenta deosebita pentru a executa un smash ( lovitura care incheie punctul )